Prapastia

      Caracterul se formeaza in timp modelandu-se dupa sufletul tau,alegerea de a fi cea ce esti e doar a ta,doar tu iti construiesti caracterul prin sentimentele care te domina si prin sistemul de valori pe care ti-l alegi.Degeaba iti afisezi zi de zi o masca plina de bunatate,ea e buna doar atunci cand saluti lumea pe strada si cand cineva te cunoaste de la distanta.Cu cat te apropii mai mult de o persoana cu atat uratenia sufletului te da de gol,indiferent cat ai vrea sa iti, ti ascunse defectele grave care tu le consideri calitatii ele vor iesi si iti vor arata cine esti prin ochii celui de langa tine.Gandurile care te domina zi de zi iti construiesc caracterul,daca acele gandurii sunt numai satisfactii de a face rau,minciunii,daca sunt pline de umilinta,de fatarnicie,daca o sa te bucuri cand ranesti pe cineva sau daca te crezi mai presus de cei ce sunt langa tine,atunci trebuie sa fii ferm convins ca nimeni nu o sa aiba incredere in tine.
   Oamenii cu caractere false sunt cei care s-ar umilii  in cel mai josnic mod pentru a realiza ceva,sunt cei care cersesc iubire ajungand la depravare pentru a o obtine uitand ce inseamna mandria si onoarea,sunt cei care isi pupa sefii in fund pentru cativa banutii in plus,sunt cei care zambesc parsiv cu mana la gura cant tu suferi,e cel de langa tine in care ai incredere iar el te minte senin ,iar tu il crezi pentru ca esti orbit de iubire.Sufletul murdar nu se va curata niciodata,mizeria din iti distruge viata si sentimentele,chiar daca zambetul fals de actor de mana a 4 a iti aduce linistea mincinoasa de care si tu esti constient,devenind pe zi ce trece mai fals ,mai fatarnic.
   Chiar si in lumea asta marsava cei falsii sunt datii la o parte, paradoxul fiind ca fug si ei uni de altii,cautand alinarea perversa in oamenii buni si naivi de care sunt dependentii pentru satisfactia sufletului.Falsitatea omului vine din dorinta de a realiza ceva cu orice pret,acolo fiind de fapt cheia sufletului,treci peste toate pentru a face cea ce ti-ai propus,distrugand tot pe langa tine,fara nici un fel de sentiment iar la final te trezesti singur in fata prapastiei acolo asteptandu-te disperarea.Incepi sa plangi reprosandu-ti greselile ,danad vina doar pe tine la inceput,simtind pana in adancul tau ,ce om de nimic esti si cata durere iti poate aduce ,falsitatea,umilinta si minciuna in care ai avut atata incredere.Dar stai linistit,tot ele te vor scoate din letargie,te vei duce la baie,te vei spala pe fata ,te vei uita in oglinda si vei vedea exact pe cine vrei sa vezi.Lasitatea o sa te faca sa o iei de la capat,iar prapastie te va astepta intodeauna!