Singuratatea e sentimentul iubiri pierdute,e sentimentul care ti se infiripeaza in suflet ca o planta,la inceput fiind un puiet dar cu timpul creste udat de cel pe care il iubesti,creste udat de de el inconstient cu indiferenta.Cu cat persoana pe care o iubesti se departeaza de tine mai mult cu atat singuratatea devine mai profunda , iar radacinile se adancesc puternic fara mila in sufletul tau facandu-te sa descoperi in el sentimente care nu credeai ca exista,sentimente care te baga in celula letargiei si dureri,o durere care nu poate fi transpusa in cuvinte.Cu cat iubirea a fost mai puternica si mai sincera ,cu atat durerea e mai mare iar sentimentul de singuratate e mai puternic atunci cand simtti ca nu mai esti iubit.Cu cat el iti arata pe zi ce trece ca nu te mai iubeste cu atata frunzele singuratati cresc mai mari in sufletul tau scotandu-ti la iveala sentimentul prin lumina ochilor tai,tradandu-ti de fapt durerea ce rasare din sufletul tau.Radacinile singuratati scot la iveala sentimente sumbre,sentimente pline de durere macinandu-ti sufletul,facandu-te sa te gandesti numai la lucrurile frumoase petrecute inainte cu cel pe care il iubesti,asta fiind de fapt capcana,fiind de fapt apa cu care si tu la randul tau iti hranesti durerea din suflet.Amintirile frumoase petrecute impreuna ,devin ca o arma impotriva ta tarandu-te ca pe un nimic in prapastia sentimentelor dureroase,aratandu-ti fara mila cat esti de nepuntincios si cat ai gresit deschizandu-ti sufletul in fata celui care nu merita asta.
Singuratatea e de fapt o ruda mai departata a morti,este sentimentul pervers care iti ofera o liniste falsa,o liniste nefireasca ,care vine dupa o suferinta puternica,e sentimentul care te departeaza cel mai mult de oameni ,de prieteni,care te face sa nu mai sti sa privesti frumosul,te face irascibil atunci cand esti inconjurat de oameni,fugind de ei ,retragandu-te parca haituit in celula parca fara iesire a singuratati.
Singuratatea dispare doar atunci cand incetezi sa-l mai iubesti pe cel ce nu a meritat sa fie iubit!
fiecare iubire pe care o traim este altfel fiecare lasa o urma in sufletele noastre unele urme sunt abia vizibile altele lasa o dara dureroasa de fiecare data credem ca persoana de langa noi este unica dragoste :) dar in fiecare dragoste noua gasim altceva atata timp cat inchidem doar fereastra sufletului fara sa punem lacat nu suntem singuri:) mereu este cineva langa noi poate nu avem timp sa vedem fiind prea preocupati dar mereu este cineva care poate sa ofere :) trebuie doar sa deschidem bratele si sa stim sa primim:)maia augusta
RăspundețiȘtergere