Anii decisivi

       Viata e cea mai importanta,toata lumea stie asta,din pacate realizam asta poate prea tarziu sau poate niciodata.Toata lumea vb. despre cei 7 ani de acasa insa eu as spune ca nu ei sunt cei mai importanti,cei 7 ani de acasa transformandu-se in in 2  3 de fapt pentru ca pana pe la 4  5 ani nu prea suntem constienti de cea ce facem. Amintirile pana pe la 5 ani sunt vagi iar in minte iti ramn doar cateva clisee. Cei 7 ani de acasa sunt importanti dar nu decisivi in viata unui om.
       Urmeaza a doua faza pana la 20 de ani,adolescenta aceasta parte a vietii find mult mai importanta decat prima dar nici ea nu este decisiva cu toate ca ar trebui ,insa adolescenta e atat de frumoasa incat te impinge la multe gesturi necugetate si nu te lasa sa gandesti in perspectiva.Anii adolescentei sunt cei mai interesanti,sunt anii descoperirilor,sunt anii cand ai parte de primul sarut ,cand simti cel mai des fluturi in stomac,cand rosesti cel mai des,cand zambesti cel mai des,cand plangi cel mai des,sunt anii cand incepi sa iti descoperi sentimentele si sa simti care sunt mai puternice,care te domina mai mult.Anii adolescentei sunt in acelasi timp anii in care inca te mai simti protejat din anumite puncte de vedere,tineretea te protejeaza si nu de multe ori auzim "Sunt  inca tanar am timp" si poate ca asa este...
       E foarte greu sa ti in frau un adolescent care a inceput sa descopere tentatiile si placerile vieti in acelasi timp fiind foarte greu sa il faci sa inteleaga ca fiecare etapa a vieti lui e foarte importanta pentru etapa ce va urma.Tentatile vieti incep pe la 14  15 ani insa mai reduse ,de fapt sunt ceva necunoscut cu care trebuie sa te obisnuiesti insa pe parcurs devin atat de profunde incat educatia primita pana atunci nu mai are nici o valoare in fata placerilor nemaiintalnite pana atunci. Aici intervine anturajul in care ai intrat,nu putine sunt cazurile cand adolescenti bine crescuti de 16  17   18 ani fac greseli imense unele atat de grave incat le afecteaza intreaga viata,fiind decisive in evolutia lor in continuare.Anii adolescentei eu i-as numi nu decisivi ci foarte periculosi ,adolescenta e foarte greu de stavilit insa in etapa urmatoare adica intre 20  si 30 de ani mai poti repara din greselile facute daca nu sunt foarte grave.Am ajuns la varsta intradevar decisiva varsta in care copilariile incep sa dispara,e varsta cand incepi sa iti duci singur grija,e varsta in care incepi sa te trezesti si sa realizezi ca ai foarte multe de facut.Incep cu adevarat frustrarile,se spulbera majoritatea viselor pe care ti le-ai facut in adolescenta,apar greutatile,stresul cotidian.La 6  7 ani ai vise marete care se spulbera pe la 18 ani,la 18 ani ai alt tip de vise nu chiar asa marete ca la 6  7 ani dar si ele se spulbera pe la 25 de ani si tot asa,sunt foarte rari cei ce isi urmeaza visele,de acea trebuie sa incercam sa fim cat mai realisti ,sa avem vise realiste si sa muncim pentru a fi indeplinite.
    Adolescentii ar trebui sa fie educati special pentru etapa ce va urma,copilaria si adolescenta fiind de fapt o anticamera a vieti,o anticamera in care dascalii si parintii sa isi faca pe deplin datoria in privinta educatiei lor,ajutand-ui cand au nevoie nu ignorandu-i sau batjocorindu-i atunci cand gresesc,pentru ca toti am fost ca ei si toti am gresit ,de fapt gresim toata viata indiferent de varsta si asta datorita faptului ca si noi la randul nostru am avut parte de dascalii sau parintii care ne-au ignorat.Nu trebuie facuta aceiasi greseala.
   S a revenim la a 3 a etapa a vieti cea intre 20 si 30 de ani ,atunci incep misiunile grele si importante ale vieti,atunci deciziile incep sa conteze cu adevarat,atunci se cern prietenii,atunci vine dorinta cea mai mare de a  avea o familie,atunci trebuie sa muncesti mai mult din orice punct de vedere.De fapt intre 20 si 30 de ani incepe cu adevarat razboiul cu viata,de fapt incepe razboiul cu anii din viata ta,incepe adevaratul razboi cu tine insuti,dar mai important si descurajator e razboiul cu sistemul in care traim,un sistem conceput sa nu iti ofere nici o sansa,nu de multe ori trezindu-te singur luptand,doar tu cu tine insuti,insa orice obstacole vei intampina trebuie sa lupti pana la capat indiferent prin ce treci,cazi te ridici,continui lupta,cam asta este viata,deceptii ,frustrari,minciuna,umilinta putine sunt clipele cand esti fericit si implinit de acea trebuie sa lupti pentru ele si prin lupta sa faci ca sentimentele frumoase sa fie cat mai dese in viata ta.
    Din pacate majoritatea tinerilor din Romania ajung la 30 de ani (o varsta frumoasa totusi) si isi dau seama ca au pierdut batalia,isi dau seama ca au luptat degeaba si atunci incep cu adevarat reprosurile,atunci realizeaza unde au gresit si  de obicei cred ca e  prea tarziu ,ani nu se mai intorc iar privind in fata iti dai seama ca nu mai este asa mult pana la capat,nu mai este timp sa poti face ceva ,insa lupta trebuie sa continuie indiferent de varsta.Trebuie sa invatam din greseli nu sa traim cu ele.
  Sunt ferm convins ca nu toata lumea e deacord cu mine si nici nu vreau sa fie pentru ca  nu vreau sa fim toti la fel ,ce am scris aici si in general pe blog sunt parerile si gandurile mele atat si nimic mai mult,poate peste cativa ani o sa gandesc in alt mod,n u m-as mira orice e posibil,viata iti poate oferi multe schimbari mai ales cand gandurile te domina si iti pui zi de zi alte intrebari fara raspuns...
  Societatea si sisemul din Romania ne condamna de tineri ,la o viata urata,la o viata fara orizont si inselatoare de multe ori.Viitorul frumos de care ne vb ei zi de zi la tv de 20 de ani e de fapt o fata morgana la care nu o sa ajungem niciodata daca nu vom face ceva.Insa placerile acelea din ce in ce mai rare ne tin pe loc si nu e corect fata de noi insine si fata de copii nostri care din pacate vor fi tot ca noi.